miercuri, 26 decembrie 2012

O carte extraordinara... "De ce iubim femeile" de Mircea Cartarescu

  
      Am gasit recenzia acestei carti pe blogul unui jurnalist cu ceva timp in urma,dupa cateva cautari pe google am gasit-o in forma electronica (nu-mi mai amintesc acum pe ce sitei) am descarcat-o,si am spus ca am s-o citesc mai tarziu.
     Vineri seara am decis sa mai curat laptopul (sarmanul era plin plinut) si asa luand-o de la o margine,in final am ajuns la mapa cu carti si am inceut sa le clasific in "am citit" si "nu am citit",si in "merita lasata" sau "trebuie sterasa",dupa vrio 15 minute de dezbatire interioare,am dat peste aceasta cartulie,am lasat totul balta si am inceput sa citesc (asa se intampla mereu cand vine vorba de o carte interesanta).
     Cartarescu nu idealizeaza femeile introducandule in tiparele de 90-60-90,el vede in fiecare femeie ceva mai mult,el le iubeste trupurile asa cum sunt,care mai plinute,care mai josute,blonde,brune sau roscate,in aceasta carte el descopere miezul femeii intr-o oarecare masura,in acelasi timp lasandule o doza de mister in umbra. El nu spune de ce trebuie sa ne iubeasa,ci pentru ce ne iubesc barbatii.
     O carte plina de adevaruri impletite cu erotism si parfumate de metafore,dar nu din cele pompoase,ci din cele parca la prima vedere atat de simple,dar atat de bine potrivite.
     Si iata raspunsul : "De ce iubim femeile [...] Pentru ca sunt femei, pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."
     Mai jos am selectat cateva momente care m-au "aninat" cel mai mult:



 “Nu poţi face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl eşti. E engramat acolo, în ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica fluidelor corpului tău, în spotul de lumină de pe pupila ta catifelată. În înţelepciunea minţii tale, care înaintează când universul înaintează şi se retrage când universul se retrage.”

 “Un act sexual in care corpurile nu se cunosc mi se pare ratat de la inceput.”

 “ Fără intimitate reală, atât femeia cât şi bărbatul sunt literalmente asta: un fel de mânere la care performezi un număr de gimnastică. Poate fi uneori distractiv (mai ales pentru bărbat), ca legănatul pe un balansoar, dar, din punctul meu de vedere, e un mod primitiv, puştesc, nesatisfăcător de a face sex.”
“Am regretat de câte ori am făcut dragoste cu o femeie străină şi indiferentă, şi pentru nimic în lume n-aş face dragoste cu o prostituată. Nu pentru că riscurile sunt mari şi nici pentru că fidelitatea nu mi-o permite. Cred, pur şi simplu, că sexul însoţit de intimitate este mai bun decât cel fără intimitate.”

“De fapt, fac dragoste doua corpuri care se cunosc infinit de mult si care nu se mai satura, totusi, re-descoperindu-se.  stiu ce va face in fiecare clipa, si totusi sunt mereu surprins. Cu cat ii stiu mai bine pielea si tendoanele si cutele su gesturile si cuvintele, cu atat mai intensa si mai disperata mi-e curiozitatea.”

“De fapt, ajungi cu adevărat la maturitate sexuală doar atunci când începi să trăieşti un ciudat solipsism în doi care te face să spui: în tot universul nu există decât două fiinţe care fac cu adevărat dragoste: eu şi iubita mea.”

“Numai pe ea o vreau pentru că numai pe ea o cunosc. Îi privesc, între coapse, “fluturele cu aripi lipite somnoros” şi ştiu că e, cu adevărat, cel mai frumos lucru pe care l-aş putea vedea şi atinge vreodată.”

“Noi nu suntem interfaţa socială pe care o numim “persoana noastră”: cineva dindărătul ei, o fiinţă incomparabil mai vastă, ne controlează, modelează, cenzurează de multe ori gândurile şi acţiunile.”

“Viaţa e o trebuşoară ceva mai complicată decât îşi închipuie creierele noastre de muscă.”

 “Aşadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decât să mă decupeze-n diapozitive subţiri. În momente diferite, după ele, am personalităţi diferite. Interiorul nostru nu e însă un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc; faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit.”

“Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi pe care-o iubeşti cu adevărat.”


“…facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, dependent, dornic de a da şi a primi afecţiune.”

“ Pentru mine nu există, deci, “cea mai minunată”  în sensul de 90-60-90, nici în cel de blondă, brună sau roşcată, înaltă sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea cu care am putut avea un copil virtual numit “cuplul nostru”, “dragostea noastră”.
 Sarbatori fericite!!!
Danny


3 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. da,aceasta carte e extraordinara,merita citita,dar nu dintr-o rasuflare,ci sorbita cate o picatura

      Ștergere
  2. Bună. Te-am găsit după un search pe google - De ce iubim femeile. Premeditez de 7 ani să ies public cu un punct de vedere pe această temă. Dar abia astă vară mi-am creat blog. Iar azi am publicat un prim articol, dintr-un serial pe care vreau să-l duc extrem de departe. Pentru cei care Simt și Gândesc în egală măsură.

    RăspundețiȘtergere