Despartire...

Aeroport...Plecare...Durere...
Cit e de greu sa te desparteste de cei dragi,cind stii ca nu mai i-ai regasit...Chiar daca stiu ca in citeva luni v-om fi dinou impreuna,oricum inima mi se stringe in piept si lacrimile tradatoare incep sa mi se scurga pe obraji arzindu-mi pilea ca lava uniu vulcan care acapareaza pamintul.
Si parca incepi sa te impaci cu gindul ca totul o sa fie bine si incurind o sa-i revezi,cind se aude glasul in difuzor: "Inregistrarea pentru zborul Chisinau-Kiev se apropie de sfirsit,va rugam sa va grabiti"
Si dinou lacrimi... suspine... imbartisari cit mai strinse care iti taie rasuflarea si te gindeste oare de unde a gasit putere un copil de 11 ani pentru asa o imbratisare puternic...inasa nu asta a fost cel mai rau...
Cel mai dureros au fost cuvintele "Sigur o sa vii in America?",la care eu ii raspund afirmativ si el imi spune cu ochisorii uzi "Promiti"

Inainte de plecare,sora si fartele meu se intorc in SUA dupa o vacanta de doua saptamini in Moldova

deja imi este dor